Jak dawkowac eco subțire. Anul III, nr () noiembrie-decembrie IAŞI, ROMÂNIA - PDF Free Download


Mitul lui Orfeu.

  • Recenzii Vă rugăm să Rețineți: Există o peliculă de protecție pe partea de sus a produsului nostru, care poate fi rupt Parametri tehnici Senzori: de Înaltă precizie semiconductor de alcool raza de Detecție a senzorului: 0.
  • (PDF) ARBORICULTURA | Anca Vasile - reclamatieonline.ro
  • Anul III, nr () noiembrie-decembrie IAŞI, ROMÂNIA - PDF Free Download
  • Sânii omului își pierd greutatea

M-am trezit din somn întrebând năuc: Ce!? Că nu vine niciodată singură. Unchiul Dudică nu mă minţea atunci când zicea asta, căci se întâmpla şi la noi la fel. Doar că primăvara era adusă, cu toate că nu era copil, de berze.

În vreme ce la Răzmireşti, zicea fratele tatei, o aducea chiar el cu barca. De pe celălalt mal al gârlei, unde era paznic. Fiindcă asta jak dawkowac eco subțire unchiul meu din Răzmireşti, paznic de gârlă.

O dată, povestea el, am uitat să-mi aduc aminte! Înfloriseră pomii când mi-a revenit ţinerea de minte şi am pornit iute cu barca după ei.

Anul III, nr (35-36) noiembrie-decembrie 2017 IAŞI, ROMÂNIA

Ar trebui să fac nu ştiu câte drumuri ca să pot căra în sat toţi pomii şi toate florile. Rămăseseră şi câmpurile, şi grădinile neînflorite. Să fi ştiut oamenii din sat că din cauza mea, m-ar fi aruncat cu tot cu casă în gârlă.

jak dawkowac eco subțire

Unchiul avea casa chiar pe mal, dar n-ar fi îndrăznit nimeni să-l azvârle în apă, căci se temeau cu toţii de puşca ce-o purta pe umăr. Nu mă lăsase să apăs pe trăgaci. Şi nici să adorm pe patul ei.

Sl 1908 Rom Finalwebre

Când vedea că începe să-mi fie somn, mă ducea repede într-unul din paturile de acasă. Îl rugasem într-o vacanţă să mă ia cu el la Răzmireşti, ca să văd cu ochii mei cum e atunci când cum să pierdeți grăsimea buricului peste 65 de ani ploaia.

Fiindcă unchiul meu zisese şi de ea că nu vine singură.

jak dawkowac eco subțire

Cum nu venea nici toamna, despre care zicea c-o aduce o femeie de la Trestenicu în sac şi-i dă drumul în marginea satului. Iarna zicea că vine un scamator şi-o scoate din valiză. Mi-ar fi plăcut să văd şi eu, deoarece 10 în satul nostru iarna venea singură, exact aşa cum vezi venind un om pe drum, mai întâi apărând din depărtare, apoi apropiindu-se tot mai mult, după care ajungând în dreptul tău, asta fiind atunci când începea să ningă şi ţie nu-ţi mai păsa de nimic altceva pe lume, iar seara, când trebuia să intri în casă, te gândeai cum s-o iei şi pe ea înăuntru, ninsoarea vreau să spun, ca să-şi petreacă noaptea lângă sobă.

ARBORICULTURA

Cum s-o laşi pe o vreme atât de câinoasă afară? Aşa îi spunea tuşa Stanca gerului.

jak dawkowac eco subțire

De ce îi spunea aşa, nu ştiu, că nu aveau nicio vină câinii! Despre vară, unchiul Dudică zicea c-o aduce un şofer de la Giurgiu cu camionul. Era nevoie să se adune câţiva zdrahoni s-o descarce cu lopata. O dădeau jos ca pe zăpadă, cum ar veni.

Mimick-1/reclamatieonline.ro at master · dhgarrette/Mimick-1 · GitHub

Doar că în loc de zăpadă camionul era vârfuit cu lanuri coapte de grâu şi zăpuşeală. Aproape că începea toamna până o descărcau pe toată.

jak dawkowac eco subțire

Ploaia zicea că era adusă de un grădinar bulgar într-o găleată. Ca să nu fie oprit la graniţă, bulgarul venea în spinarea unei erete. De fiecare dată când apărea grădinarul, tuna, dar nu erau tunete, ci bubuiturile tunului cu care trăgeau grănicerii după el. Cu tunul? De ce nu trăgeau cu puşca? Ca să se mire proştii! S-a întâmplat, cât am stat la Răzmireşti, să plouă într-o zi, dar n-am izbutit să-l văd deloc pe grădinarul bulgar răsturnând apa din găleată. Poate din cauza faptului că erau foarte mulţi nori pe cer.

G Miscellanea.

Dar am auzit tunul grănicerilor de câteva 11 ori, forţându-mă, pe cât mi-a stat în putere, să nu mă mir. În orice caz, la noi în sat era mai bine decât la Răzmireşti.

Nu trebuia să mă uit după niciun camion ca să ştiu când vine vara. Ştiam după căruţele ce mergeau la bâlci c-a venit. Doar când începea secerişul mai erau atât de multe căruţe pe drum.

vortaro6c.pdf

Numai că atunci femeile nu-şi dădeau înainte de a pleca de acasă cu parfum. Şi nici nu se premeneau ca acum. Numai când aveau de mers la vreo nuntă sau când mureau le mai vedeai atât de frumos gătite! Era singura zi din an în care o trezeam eu pe mama din somn, nu ea pe mine, cerându-i să se îmbrace mai repede, ca nu cumva să plece Petre Mocanu fără noi.

Cu el îmi plăcea să merg la bâlci, fiindcă n-o lua prin satele ce veneau după satul nostru, ci peste câmp, astfel că, atunci când ajungeam aproape de Vităneşti, vedeam cum se ridică soarele din grâu, ceea ce însemna că dormea acolo peste noapte, iar după ce-şi clătea niţeluş faţa în ciutura fântânii la care se oprea Mocanu să adape caii, mi se părea că-l aud strigându-ne: Ce tot vă moşmondiţi atât? Se învârt de mama focului tiribombele şi voi sunteţi abia la jumătatea drumului!

Aşa zici tu? E curtea plină de căruţe. Toate casele de pe stradă sunt de ţigani, dar zici că jak dawkowac eco subțire o stradă de români, din cauza celor veniţi la bâlci.

jak dawkowac eco subțire

Mama îl întreabă pe ţiganul nostru de copii. El o întreabă pe mama de tataie şi mamaie. Te pomeneşti că suntem rude, zic, văzând că se cunosc atât de bine. Numai să aibă mama grijă să nu afle nimeni. O comedie se învârte chiar peste casa de alături. Bâlciul e de cealaltă parte a gardului.

O luăm prin fundul curţii şi-am şi ajuns. Un pic de ţigan tot sunt, deoarece simt cum începe să-mi lase gura apă imediat ce dau cu ochii de tejgheaua cu turtă dulce. Mama îmi cumpără o salbă din care rămâne numai aţa, asta până în capătul celălalt al izlazului pe care se află bâlciul. Cam ăsta e tot, bâlciul vreau să spun, din spatele caselor ţiganilor până aici, unde începe Poroschia, care e primul sat spre Zimnicea după Alexandria. E destul de mult. Despre bâlci zic.

Mă dor picioarele de cât am umblat.

Şi mi s-a uscat şi gura de sete. Cel mai greu e să te strecori printre oameni, care sunt mai mulţi decât tarabele cu turtă dulce, care sunt mai multe decât rafturile cu jucării, care sunt mai multe decât grătarele cu mititei, care sunt mai multe decât tiribombele ce se învârt întruna, care sunt mai multe decât vânzătorii de bilete la circ, care jak dawkowac eco subțire mai mulţi decât banii mamei, care sunt mai puţini decât dorinţele mele. După un şir lung de rugăminţi, dar lung hi pierdere în greutate tot, o înduplec pe mama să mă lase să trag cu puşca la ţintă.

Se îndură într-un târziu să deznoade batista şi să-mi întindă bănuţii de care am nevoie.

Emilia David, Generatia 80: intertextualitate si performance.pdf

Am dreptul la trei încercări. Din cele trei încercări la care am dreptul, abia la urmă de tot reuşesc să trag bine, nimerind tichia unui pitic de cauciuc. Câştig o goarnă de alamă drept premiu. Care şi sună.