Numărul africanilor care trăiesc cu mai puÅ£in de un dolar pe zi creÅŸte din ce în ce mai mult în ciuda ajutoarelor pe care ţările sărace de pe continent le primesc ÅŸi în contextul existenÅ£ei unor terenuri agricole ce se întind pe mii sau chiar sute de mii de hectare. Ce se întâmplă cu agricultura africană ÅŸi de ce nu poate susÅ£ine necesarul de hrană al populaÅ£iei?

Nu demult, capital.ro scria despre fundaÅ£iile Gates ÅŸi Rockefeller care investesc miliarde de dolari pentru a umple Africa de seminÅ£e hibride ÅŸi pesticide, în numele unei AlianÅ£e pentru o RevoluÅ£ie Verde în Africa. De asemenea, un rol important în dezvoltarea economică a Africii îl are China, care a început să fie foarte interesată de investiÅ£ii în această zonă.

Adevărul este că terenurile agricole africane sunt un adevărat aur verde pentru occidentali şi, mai nou, pentru elveţieni.

Despre ce este vorba mai exact? Compania Addax Bioenergy, prezentă în 15 ţări africane de peste 30 de ani, intenÅ£ionează să folosească 10.000 de hectare de teren agricol din Sierra Leone pentru a nu planta nimic altceva decât sfeclă de zahăr, plantă care va fi utilizată pentru producerea de bioetanol. Acesta va fi exportat începând cu 2012 în Uniunea Europeană.

10.000 de hectare şi o sută de mii de tone de bioetanol

Sierra Leone este una dintre cele mai sărace ţări din Africa. Are un PIB pe cap de locuitor de 900 de dolari raportat la puterea de cumpărare (PPP). Ca un termen de comparaÅ£ie, România are un PIB per capita (PPP) de 11.000 de dolari.  

Pe 9 februarie, preÅŸedintele Sierra Leone a semnat cu elveÅ£ienii de la Addax Bioenergy noul proiect de cultivare a celor 10.000 de hectare a căror producÅ£ie se va întoarce tot la europeni: 100.000 de tone de bioetanol.

Mesajul transmis atât de autorităţi cât ÅŸi de investioiri este următorul: agricultura acestui stat a fost afectată de lipsa investiÅ£iilor timp de 25 de ani. AceeaÅŸi idee avansată ÅŸi de fundaÅ£ia lui Gates. Africa nu are ÅŸi nu poate dezvolta singură tehnologia necesară pentru a construi o agricultură eficientă, motiv pentru care este nevoie de mijloace ÅŸi know-how occidental.

Trebuie precizat că fenomentul depăşeÅŸte cazul investiÅ£iei elveÅ£iene. 1,1 milioane de hectare de teren agricol din Africa subsahariană este destinat producÅ£iei de bioetanol în timp ce mai multe ONG-uri denunţă efectul pervers al acestor investiÅ£ii.

Care ar fi avantajele? DeÅŸi nu există un recensământ oficial, în zona unde va fi dezvoltată cultura de sfeclă trăiesc 17.000 de oameni organizaÅ£i în 40 de sate. Uzina de bioetanol construită în zona va putea crea, spun investitorii, 4.000 de locuri de muncă.

Muncă plătită cu 5 dolari pe zi

Theophilus Gbenda, un jurnalist local spune pentru Le Temps: "Aceste plantaÅ£ii nu umplu stomacul niciunui locuitor din Sierra Leone. AÅŸa că ele nu aduc niciun beneficiu ţării noastre", însă când un investitor de acest gen vine să investească într-una dintre cele mai sărace ţări din lume, autorităţile nu pot refuza.

Investitorii se apără: din cele 5 milioane de euro cheltuite până la ora actuală, jumătate au fost pentru proiecte de fezabilitate al căror rezultat poate fi consultat de către oricine pe internet, fapt ce demonstrează că totul se realizează într-un mod cât se poate de transparent.

Cu girul Băncii Europene de InvestiÅ£ii ÅŸi a Băncii Africane pentru Dezvoltare, proiectul îÅŸi propune să ofere 20 de dolari pentru fiecare hectar de teren, din care 64% se duc direct în buzunarul proprietarului. De asemenea, fiecare lucrător pe plantaÅ£ie (la propriu) primeÅŸte 5 dolari pe zi.

În plus, ca o consecinţă indirectă, uzina produce 15 MW de electricitate, adică un sfert din producÅ£ia naÅ£ională la ora actuală. Mai mult, conform studiilor de care aminteam mai sus, fiecare angajat ar hrăni aproximativ 20 de guri.

Problema este însă că se pune în balanţă menÅ£inerea securităţii alimentare în zonă  cu producerea de sfeclă de zahăr pentru biocarburanÅ£i.

"MenÅ£inerea ţării pe o agricultură de supravieÅ£uire nu e o soluÅ£ie", spun cei de la FAO, care sunt de părere că aceasta trebuie profesionalizată ÅŸi adusă la o piaţă  mult mai largă.

Cert este că în loc să fie cultivat cu plante care pot asigura consumul populaÅ£iei extrem de sărace, terenurile agricole vor servi maÅŸinile ecologice ale europenilor, iar agricanii vor mânca din ajutoarele internaÅ£ionale, fapt ce face Å£i mai adevărată afirmaÅ£ia unui economist local: "Am construit piramidele, însă nu avem ingineri, ne tratăm bolnavii prin remedii tradiÅ£ionale, însă principiile active ale plantelor sunt exploatate de întreaga industrie pharma, am inventat stofa, dar India ÅŸi China îmbracă toată lumea, dansăm în sunet de tobe de secole întregi însă acestea sunt fabricate în Taiwan, producem alune, însă Olanda este cel mai mare exportator, muzica congoleză răsună pe tot globul, însă producătorii americani ÅŸi cei europeni sunt cei care obÅ£in profit din ea".

Sursa:  Valentin Vioreanu - Capital