Cupoane de coroziune și analiza pierderii în greutate


Principalele tipuri de coroziune O clasificare uzuala a tipurilor coroziunii include formele sub care ea se prezinta ca urmare a examinarii vizuale si anume: coroziunea uniforma, galvanica, in crevasa, pitting, intergranulara, dezalierea generala sau selectiva, eroziunea-coroziunea, fisurarea indusa de mediu si coroziunea la temperatura inalta [20].

Coroziunea uniforma este tipul de coroziune cel mai des intalnit, care este caracterizat printr-un atac chimic sau electrochimic care afecteaza intreaga suprafata expusa in mediu.

Experiența Capsulelor Пульсоксиметр - ПУЛЬСОКСИМЕТР

In timp, metalul supus acestui tip de coroziune se subtiaza si eventual se rupe. Spre deosebire de alte forme de coroziune, coroziunea uniforma poate fi usor evaluata utilizand testele in urma carora se determina pierderile sau castigurile in greutate, pe baza carora, folosind niste ecuatii simple, se pot determina vitezele de coroziune.

In consecinta, durata de viata a structurilor si componentelor care sufera o coroziune uniforma poate fi estimata destul de precis. Coroziunea galvanica se produce atunci cand un metal sau un aliaj este cuplat electric cu un alt metal sau nemetal conductor intr-un mediu conductor. Deobicei, intre doua metale diferite apare o diferenta de potential, care cauzeaza trecerea unui curent de electroni de la unul la altul.

Ca urmare a cuplarii celor doua metale, viteza de coroziune a metalului anodic activ – mai putin rezistent la coroziune - va creste, in timp ce cea a metalului catodic mai nobil – mai rezistent la coroziune – va scadea. Forta care dirijeaza curentul electronic si implicit cea care controleaza coroziunea este diferenta de potential stabilita intre cele doua metale diferite.

Marimea coroziunii accelerate care rezulta ca urmare a coroziunii galvanice poate fi corelata cu: diferenta de potential care apare intre cele doua metale sau aliaje diferite, natura mediului, comportarea la polarizare a metalelor implicate in cuplajul galvanic si depinde de geometria si starea initiala a suprafetelor metalelor componente.

Pentru prezicerea coroziunii galvanice, este deosebit de utila seria galvanica a metalelor si aliajelor. O serie galvanica trebuie sa cupoane de coroziune și analiza pierderii în greutate aranjata conform potentialelor metalelor sau aliajelor intr-un electrolit specific, la o temperatura si in conditii date. Distanta dintre doua metale in seria galvanica poate indica marimea posibila a coroziunii galvanice. De exemplu, la temperatura ambianta, zincul fiind mai activ decat otelul, el poate fi folosit pentru a proteja catodic otelul deasupra temperaturii de 60oC.

In schimb, produsii de coroziune formati pe zinc in apa fierbinte pot face ca otelul sa devina anod si sa se corodeze preferential in raport cu zincul. Coroziunea datorata efectelor galvanice este deobicei mai puternica pierderea în greutate a programului ocupat apropierea jonctiunii cuplajului si scade cu distanta de la jonctiune.

Aceasta distanta, care influenteaza coroziunea galvanica, va fi afectata de conductivitatea solutiei. Astfel, in solutiile cu conductivitate coborata, atacul galvanic va fi puternic localizat in jonctiune creand caneluri, in timp ce in solutiile cu conductivitate inalta, coroziunea galvanica va fi superficiala si se va intinde pe o suprafata relativ mare. Deoarece curentii anodici si catodici mA trebuie sa fie relativ egali intr-un proces de coroziune, un raport nefavorabil al ariilor este reprezentat, de exemplu, de un catod mare si un anod mic.

Vitezele de coroziune, care depind de raportul ariilor, pot fi de pana la ori mai mari cand sunt implicati anozi mici decat cand ariile catodului si anodului sunt egale. Metoda prin care se realizeaza imbinarea unor metale sau aliaje diferite poate afecta marimea coroziunii galvanice. Cordonul de supernova arzător de grăsimi topicale in care exista o tranzitie graduala de la un material la altul, ar putea reactiona diferit intr-un sistem in care cele doua materiale sunt izolate printr-o garnitura, dar conectate electric prin intermediul solutiei si inca si mai diferit in cazul unui sistem conectat prin clame.

Coroziunea galvanica poate fi minimizata prin urmatoarele metode: selectarea de combinatii de metale sau aliaje apropiate unul de altul in seria galvanica; evitarea unor rapoarte nefavorabil de mari intre aria catodului si anodului; izolarea completa a celor doua metale diferite atunci cand nu este posibil sa fie intrerupt circuitul electric; adaugarea de inhibitori pentru a scadea agresivitatea mediului; evitarea folosirii de imbinari filetate pentru a conecta materiale departate in seria galvanica; proiectarea de anozi usor de schimbat; adaugarea unui al treilea metal care sa fie mai anodic fata de celelalte metale sau aliaje din cuplajul galvanic.

Coroziunea in crevasa este un tip de coroziune localizata foarte intensa, care poate avea loc datorita prezentei unor gap-uri deschideri foarte inguste intre doua metale de exemplu sub bolturi, intre imbinarile plane, etc sau intre un nemetal si un metal de exemplu sub garnituri, sub depunerile superficiale, etc si in prezenta unor volume mici de solutie cupoane de coroziune și analiza pierderii în greutate. Coroziunea in crevasa este denumita uneori coroziunea care are loc sub depuneri sau sub garnituri.

Coroziunea in crevasa se poate manifesta ca un atac aproape uniform sau ca o dizolvare severa, localizata pe suprafata metalului din crevasa; ea se poate produce pe o varietate de metale, incepand de la cele relativ nobile ca Ag sau Cu pana la cele active, ca Al sau Ti. Garniturile fibroase, care „atrag” solutia in crevasa prin capilaritate, devin astfel deosebit de eficiente in promovarea coroziunii in crevasa.

Daca solutiile neutre sau acide pot provoca aparitia coroziunii in crevasa, cele care contin cloruri sunt considerate deosebit de agresive in ceea ce priveste acest tip de coroziune. In cazurile in care mediul din blocul solutiei este deosebit de agresiv, coroziunea generalizata poate determina aparitia coroziunii localizate in zonele in care exista crevase. Conditia ca sa se initieze coroziunea in crevasa este existenta unei crevase sau a unui „gap” care sa fie suficient de larg pentru a permite solutiei sa intre, dar in acelasi timp crevasa sa fie suficient de ingusta pentru a mentine o zona stagnanta in crevasa, restrictionand intrarea reactantilor catodici si indepartarea produsilor de coroziune prin difuzie si migrare.

Gap-urile crevaselor au latimea cuprinsa intre 0, si 0,1mm, iar adancimea critica a crevaselor este dependenta de latimea gap-ului si poate varia intre mm. Majoritatea cazurilor de coroziune in crevasa sunt initiate in solutii aproape neutre, in care oxigenul dizolvat este reactantul catodic. In unele cazuri, crevasele adanci pot restrictiona propagarea coroziunii in crevasa prin producerea unei caderi de tensiune prin solutia din crevasa.

O conditie absolut necesara producerii cupoane de coroziune și analiza pierderii în greutate in crevasa este aparitia unui mediu inchis, localizat in crevasa, care trebuie sa difere considerabil de cel din blocul solutiei. Mecanismul de baza al coroziunii in crevasa este dizolvarea unui metal concomitent cu reducerea oxigenului la ioni de hidroxid.

Initial, aceste reactii au loc uniform, atat in interiorul cat si in exteriorul crevasei. Totusi, dupa scurt timp, oxigenul iese din crevasa din cauza convectiei restranse si in consecinta, reducerea oxigenului inceteaza in aceasta zona. Din cauza ca aria crevasei este mult mai mica decat aria exterioara, reducerea oxigenului ramane practic neschimbata. Odata ce reducerea oxigenului inceteaza in crevasa, continuarea dizolvarii metalului tinde sa produca un exces de sarcini pozitive in crevasa.

Pentru a mentine neutralitatea sarcinilor, ionii de clorura sau de OH- vor migra in crevasa. Datorita acestui fapt va rezulta o concentratie crescuta de cloruri metalice in crevasa, care hidrolizand cu apa conform reactiei 1vor forma hidroxizi insolubili si acizi liberi.

In acest fel, concentratia de cloruri din crevasa expusa in solutie neutra de cloruri este deobicei de 3÷10 ori mai mare decat cea din blocul solutiei, iar pH-ul din crevasa va varia intre 2 si 3. Scaderea pH-ului in timp si implicit aparitia unui pH critic in crevasa, reprezinta factorii care pot cauza coroziunea foarte puternica a unor materiale, cum sunt, de exemplu otelurile.

Coroziunea in crevasa poate fi minimizata prin: evitarea imbinarilor nituite, lapuite sau stranse cu piulite in favoarea imbinarilor sudate; proiectarea de vase care sa realizeze o drenare completa; indepartarea colturilor ascutite si a ariilor stagnante care faciliteaza indepartarea depunerilor si utilizarea de garnituri solide, neabsorbante ca de ex.

Pitting-ul este o forma de atac extrem de localizat care da nastere la cavitati sau goluri in metale sau aliaje. Desi deteriorarea prin pituire este una dintre cele mai periculoase tipuri de coroziune localizata, avand in vedere ca viteza de propagare si directia pituirii sau suprafata care va fi afectata sunt complet aleatoare, neputand fi anticipate, pitting-ul nu poate cupoane de coroziune și analiza pierderii în greutate luat in considerare in practica inginereasca.

Deseori piturile sunt acoperite de produsi de coroziune. Adancimea piturilor este exprimata uneori prin factorul de pituire, care este raportul intre penetrarea cea mai adanca in metal si penetrarea medie determinata din masuratorile de pierdere in greutate.

Un factor de pituire egal cu unu, denota o coroziune uniforma. Pitting-ul este, de obicei, asociat cu distrugerea filmului superficial pasiv de pe metal. Aceasta distrugere intrerupere a filmului implica existenta unui potential critic Eba unui timp de inductie derulat la un potential mai mare decat Eb, a prezentei unor specii agresive Cl- Br- ClO-4, etc si a unor locuri discrete de atac.

cupoane de coroziune și analiza pierderii în greutate rata normală de pierdere a grăsimilor

Pitting-ul este asociat cu imperfectiunile locale din stratul pasiv superficial. Incluziunile nemetalice, precipitatele din faza secunda, limitele granulelor, liniile zgariate, dislocatiile si alte neomogenitati superficiale pot deveni locuri de initiere ale pittingului [31]. Timpul de inductie care se scurge inainte de initierea piturilor poate varia de la zile la ani. Timpul de inductie depinde de metal, de agresivitatea mediului si de potential.

Timpul de inductie tinde sa scada atunci cand potentialul sau concentratia de specii agresive creste. Odata piturile initiate, ele continua sa creasca printr-un proces autocatalitic adica conditiile de coroziune din pit sunt atat stimulatoare cat si necesare pentru continuarea cresterii pitului. Cresterea pitului este controlata de viteza depolarizarii ariilor catodice.

Oxigenul din mediile apoase si FeCl3 din diferite medii industriale sunt depolarizatori eficienti. Propagarea piturilor este virtual identica cu coroziunea in crevasa. Coroziunea intergranulara este atacul localizat care urmareste o cale foarte ingusta de-a-lungul limitelor granulelor dintr-un metal sau aliaj.

Ea este cauzata de prezenta impuritatilor, a precipitarii unui element de aliere sau datorita saracirii intr-unul din aceste elemente a limitelor granulelor. Forta care dirijeaza coroziunea intergranulara este diferenta intre potentialele de coroziune aferente unei zone subtiri de la limita granulelor si respectiv cel existent in blocul granulelor imediat adiacente.

Materialele cele mai susceptibile la coroziune intergranulara sunt aliajele de Cu, Al si otelurile inox austenitice. In cazul otelurilor inox, aceasta coroziune apare, in special, datorita precipitarii carburii de crom Cr26C6 la limitele granulelor.

Cupoane de coroziune și analiza pierderii în greutate

Eroziunea- coroziunea consta in accelerarea sau intensificarea atacului coroziv datorita miscarii relative dintre un fluid coroziv si suprafata unui metal. Din punct de vedere mecanic, actiunea combinata a eroziunii si coroziunii conduce nu numai la degradarea filmului protector, ci chiar si a suprafetei propriu-zise a metalului sau aliajului prin actiunea abraziva a fluidului gaz sau lichid care circula cu viteza mare.

Inabilitatea de a mentine un film protector pasiv pe metal sau aliaj contribuie la marirea vitezei de coroziune. Procesul de eroziune-coroziune este caracterizat prin aparitia unor caneluri, santulete de scurgere, incretituri, gauri rotunjite si vai, indreptate deobicei intr-o anumita directie. Componenetele expuse la fluidele care curg si care sunt supuse la eroziune-coroziune contin incovoieri, coturi si apartin valvelor, pompelor, suflantelor, elicelor, agitatoarelor, tuburilor condensoarelor, orificiilor, paletilor turbinelor, etc.

Duritatea unui metal sau aliaj si calitatea mai mult sau mai putin protectoare a filmului pasiv, ii va afecta rezistenta la eroziune-coroziune intr-un mediu particular. De cele mai multe ori, cresterea vitezei fluidului va mari atacul prin eroziune-coroziune. Efectul poate fi nul pana cand este atinsa o viteza critica, deasupra careia el poate creste foarte rapid.

Viteza critica este dependenta de natura aliajului, de stratul pasiv si de natura fluidului. Un atac marit poate fi atribuit partial cresterii concentratiei reactantilor catodici de pe suprafata metalului. In cazul unei viteze marite a fluidului, atacul poate fi micsorat prin cresterea eficientei inhibitorilor sau prin prevenirea depunerii de aluviuni sau murdariei care sa cauzeze coroziunea in crevasa. Eroziunea-coroziunea include urmatoarele subtipuri de coroziuni: coroziunea prin impingere, cavitatie si fretting.

Atacul prin impingere are loc cand un fluid loveste cu viteza mare suprafata unui metal aflata cupoane de coroziune și analiza pierderii în greutate un anumit unghi, cum ar fi de exemplu cazul indoiturilor, paletilor turbinelor si ale capetelor de intrare in tevi sau tuburi.

In majoritatea cazurilor in care are loc atacul prin impingere, caracteristicile geometrice ale sistemului pot provoaca turbulenta; in consecinta, bulele de aer sau particulele solide care vor fi prezente in curentul de turbulenta, vor accentua atacul.

cupoane de coroziune și analiza pierderii în greutate fiica mea adolescentă trebuie să piardă în greutate

Degradarea prin cavitatie este cauzata de formarea si spargerea bulelor de vapori intr-un lichid aflat in apropierea suprafetei metalului. Cavitatia are loc acolo unde sunt intalnite variatii mari ale vitezei apei si ale presiunii hidrodinamice, ca in cazul elicelor vapoarelor si ale pompelor.

Daca presiunea lichidului este coborata drastic printr-o deviere a cursului, apa se evapora si formeaza bule. Noua suprafata a metalului care va fi expusa, se va coroda, reformand un film pasiv care va fi distrus din nou prin cavitatie de bulele nou formate, s.

cupoane de coroziune și analiza pierderii în greutate arzătorul de grăsimi mai mici număr de spermatozoizi

Intr-o secunda, pe o arie destul de mica, pot colapsa circa 2 milioane de bule. Degradarea prin cavitatie poate produce atat un proces de coroziune cat si efecte mecanice asociate. Mecanismele producerii frettingului pot fi: - oxidul superficial este rupt in anumite locuri in care va avea loc o reoxidare prompta si - andrew buckley pierdere în greutate materialului si frictiunea vor cauza o oxidare locala.

Gradul deformarii plastice este mai mare in cazul materialelor mai moi decat in cazul celor dure, putandu-se produce deseori o gripare sau o roadere.

cupoane de coroziune și analiza pierderii în greutate pierderea în greutate înainte de a încerca să concepeți

Lubrifierea, marirea duritatii materialelor aflate in contact si folosirea garniturilor, constituie metode de reducere a coroziunii fretting. Fisurarea indusa de mediu este o fracturare fragila a unor materiale ductile datorita actiunii conjugate a stresului de tensionare si a unui mediu specific, o anumita perioada de timp.

Fisurarea indusa de mediu include: SCC-ul, degradarea in prezenta H2, coroziunea la oboseala, fragilizarea in metale lichide si fragilizarea indusa de contactul intre un solid si un metal.

SCC-ul se refera la degradarile care apar in decursul operarii datorita interactiilor care au loc sub un stres de tensionare intre un corodent specific si un material ductil, susceptibil la coroziune.

Propagarea fisurii va avea loc ca urmare a combinarii stresului mecanic cu reactia de coroziune. Stresul poate fi aplicat din exterior, dar uneori el poate fi rezultatul stresurilor reziduale de tensionare. SCC-ul se poate initia si propaga fie fara ca aceasta sa se observe in exterior, fie poate produce o deformare macroscopica.

TummyTox Romania

Fisurile se initiaza uneori din fisurile superficiale preexistente sau din cele care au luat nastere in decursul operarii. Ramificarea lor este frecvent asociata cu SCC-ul; fisurile tind sa fie foarte fine si inguste, fiind vizibile doar despre apuretin slim tehnici speciale cum este de exemplu instrumentatia microscopica.

Fisurarea poate fi inter- sau transgranulara. SCC-ul intergranular este uneori asociat cu precipitatele aparute sau cu segregarea la limitele granulelor a unor constituienti din aliaj, ca de exemplu cei din otelurile inox austenitice sensibilizate.

SCC-ul transgranular depinde de: structura cristalina, anizotropie, dimensiunea si forma grauntilor, densitatea si geometria dislocatiilor, compozitia fazelor, rezistenta la cedare, gradul de ordonare si energiile aglomerarilor de defecte. Corodentii specifici, producatori de SCC, pot fi urmatorii: in cazul otelului carbon este NaOH; in cazul otelurilor inox poate fi NaOH sau clorurile; in cazul alamelor pot fi solutiile amoniacale, etc.

Degradarea in prezenta H2 poate afecta majoritatea metalelor si aliajelor. Acest tip de degradare este cauzat de difuzia H2 in otelurile carbon sau otelurile slab aliate. Hidrogenul va reactiona cu carbonul prezent atat ca element sau ca si carbura, formand gazul metan. Gazul metan se va acumula la limitele granulelor, unde va cauza aparitia unor presiuni locale, care pot depasi rezistenta la cedare a materialului.

Degradarile datorate H2 pot cauza fisuri intergranulare, discontinue, ca si decarburizarea otelului. Odata fisurarea initiata, degradarea va fi ireversibila. In cazul boilerelor, degradarile datorate H2 au fost asociate cu murdaria existenta pe suprafetele de transfer termic.

Degradarile datorate H2 sunt dependente de temperatura, pragul de temperatura fiind situat deasupra a oC. Degradarea datorita H2 poate avea loc atat in solutii acide cat si bazice, desi aceasta ultima asertiune nu este unanim acceptata. Fragilizarea cu H2 apare datorita adsorbtiei si penetrarii ulterioare a hidrogenului atomic in matricea aliajului.

Datorita penetrarii hidrogenului in aliaj, are loc o scadere a tenacitatii si ductilitatii aliajului. Hidrogenul poate fi scos din material prin tratare termica in domeniul 93 oC, care va avea ca efect revenirea la proprietati mecanice apropiate de cele existente anterior intrarii hidrogenului. In unele cazuri, datorita penetrarii hidrogenului atomic in metale, pot apare blistere, in special in defectele interne din apropierea suprafetei sau acolo unde exista incluziuni nemetalice, care faciliteaza formarea hidrogenului molecular.

Presiunea datorata acestui hidrogen molecular poate cauza o deformare plastica locala sau exfolierea suprafetei. Cand un cupoane de coroziune și analiza pierderii în greutate cupoane de coroziune și analiza pierderii în greutate aliaj este supus la stresuri ciclice variabile, fisurarea si fracturarea pot apare sub stresuri mai coborate decat tensionarea produsa prin oboseala.

(PDF) CAPITOLUL I. COROZIUNEA MATERIALELOR- Definiţia coroziunii | Katta Lin - viziteazazlatna.ro

Exista o relatie simpla intre amplitudinea stresului si numarul de sarcini ciclice; limita de anduranta este nivelul de stres sub care oboseala poate avea loc oricat de mult timp, fara nici o consecinta. Numai fracturarea datorata oboselii nu este considerata ca un exemplu de fisurare datorata mediului. Coroziunea la oboseala este acel tip de degradare care apare sub actiunea conjugata a unui mediu coroziv si a stresurilor ciclice.

cupoane de coroziune și analiza pierderii în greutate diete de slabit sanatoase si rapide

Un exemplu de degradare specifica coroziunii la oboseala este ruperea fragila a peretilor grosi care au suferit doar cupoane de coroziune și analiza pierderii în greutate mica deformare locala; in cazul acestui tip de degradare nu exista o limita de anduranta.

Fisurarea incepe, deobicei, in pituri, caneluri, neregularitati superficiale, defecte de la sudura sau zone afectate incipient de coroziunea intergranulara. Caracteristicile superficiale ale fisurarii la oboseala variaza functie de natura aliajului si de conditiile specifice de mediu.

Calea de fisurare poate fi transgranulara in cazul otelurilor carbon, aliajelor de Al, etc sau intergranulara in cazul cuprului si aliajelor acestuia.

Extrem couponing iunie - TOTUL aproape GRATIS!

Fisurile se propaga deobicei in directie perpendiculara fata de directia principala a stresului de tensionare; in apropierea fisurii principale care a condus la degradare, sunt deobicei prezente fisuri multiple, paralele. Stresurile ciclice aplicate sunt cauzate de tensiunile mecanice sau de fluctuatiile termice; ariile susceptibile pot include, de asemenea, structurile care poseda stresuri reziduale de la fabricatie sau de la tratamentele termice.

Valoarea coborata a pH-ului si stresurile inalte, stresurile ciclice si continutul de oxigen sau concentratia speciilor agresive vor mari probabilitatea fisurarii prin coroziunea sub oboseala.

  1. Introducere Centralele nuclearo-electrice produc electricitate prin fisiunea uraniului si nu prin metoda clasica de ardere a combustibililor fosili.
  2. Pierde metabolismul rapid
  3. Monet pierdere în greutate
  4. Cupon de coroziune - Infocorozie
  5. Pierderea de grăsime yuca
  6. Principalele activitatile ale laboratorului de analiza si diagnoza componente metalice corodate in instalatii nucleare Principalele activitatile ale laboratorului de analiza si diagnoza componente metalice corodate in instalatii nucleare I.
  7. F5 arzătoare de grăsime
  8. Arzatoare de grăsime numai cuponul atp

Coroziunea la temperatura inalta este, in general, de natura neelectrochimica, difuzia fiind o proprietate fundamentala implicata in acest tip de coroziune. Viteza de crestere a oxidului avanseaza in timp parabolic, linear, cubic sau logaritmic. Viteza de coroziune poate fi influentata considerabil de prezenta contaminantilor si in particular, a celor adsorbiti pe suprafata metalului. Fiecare aliaj are o limita maxima de temperatura la care filmul de oxid superficial, functie de compozitia chimica si proprietatile mecanice, nu mai poate proteja aliajul de dedesubt.

Aceasta oxidare va avea drept consecinta degradarea proprietatilor protectoare ale oxizilor foarte rapid, rezistenta aliajelor scazand rapid atunci cand temperatura metalului atinge temperaturi mai mari de oF. Fluajul implica o deformare dependenta de temperatura, care implica o glisare a limitelor granulelor si o deplasare a atomilor la temperaturi inalte.

Cand la limitele granulelor exista un stres suficient de inalt, apar goluri si microfisuri, care cresc, se unesc pentru a forma fisuri din ce in ce mai mari, pana cand se produce degradarea finala.

Un caz particular al coroziunii la temperatura inalta o reprezinta coroziunea materialelor structurale din industria energetica, inclusiv cea nucleara. Instalatiile existente in centralele nucleare, trebuie sa aiba, prin specificul actvitatii lor, o coroziune minima, care sa asigure atat protectia instalatiilor cat si a mediului inconjurator.

De aceea, in centralele nucleare sunt folosite cu precadere aliaje rezistente la coroziune si un chimism foarte strict al mediului circulant. In ciuda tuturor acestor precautii, diferite componente ale instalatiilor existente pot suferi diverse tipuri de coroziune localizata si respectiv coroziune fisuranta sub sarcina. Aceste tipuri de coroziune pot avea implicatii serioase asupra operarii instalatiei datorita influentelor extrem de mari pe care le au asupra functionarii in siguranta a componentelor si respectiv asupra raspandirii radionuclizilor in circuite.

Asa cum s-a aratat mai sus, principalele probleme care pot apare intr-o centrala nuclearo-electrica sunt asociate proceselor de coroziune localizata si SCC-ului.