„A fost un noroc să plec de acolo”, mărturiseÅŸte laureata cu Nobel într-una dintre primele declaraÅ£ii de după anunÅ£.

„În România, lumea nu prea mă place. Poate că există unii cărora le plac cărÅ£ile mele, dar eu, ca persoană, nu le sunt foarte simpatică. Cel mai probabil se întâmplă asta pentru că eu continui să spun lucruri despre România care deranjează, dar care trebuie spuse”, declara proaspăt laureata cu Nobelul pentru Literatură, scriitoarea Herta Müller, după scurta conferinţă de presă care a avut loc la Berlin în ziua anunţării premiului.

Apoi a dispărut, anunÅ£ând, prin editura sa germană, Hanser, că-ÅŸi cere scuze de la toÅ£i cei care ar fi vrut să afle mai multe despre ea zilele acestea, zile în care doreÅŸte să fie singură pentru a înÅ£elege mai bine ce s-a întâmplat, ÅŸi că va reveni cu toate răspunsurile necesare.

La o zi după ce a fost anunÅ£ată că a primit Premiul Nobel pentru Literatură 2009, scriitoarea Herta Müller era, deopotrivă, ÅŸi cel mai căutat dintre pământeni, ÅŸi cel mai greu de găsit dintre aceÅŸtia.

Cei care au venit cu intenÅ£ia de a o felicita, simpli admiratori, oameni de cultură din România sau reprezentanÅ£i ai instituÅ£iilor culturale româneÅŸti din Berlin, toÅ£i cei care au dorit să o vadă la locuinÅ£a ei au fost întâmpinaÅ£i de uÅŸile închise ale casei Hertei Müller.

Mama Hertei: „Voiam să stea mai mult cu mine”

Chiar ÅŸi strada pe care locuieÅŸte scriitoarea, în cartierul Friedenau, pare a fi ieÅŸit din timp, pustie, flancată de clădiri vechi ÅŸi de copaci, după ce numai cu o zi în urmă era aglomerată de presă ÅŸi de zeci de cititori sau curioÅŸi.

Nu au avut mai mult succes nici reprezentanÅ£ii Institutului Cultural Român de la Berlin, care au încercat să-i înmâneze personal un coÅŸ cu flori ÅŸi o scrisoare de felicitare, nici scriitoarea Nora Iuga, traducătoarea unor cărÅ£i ale Hertei Müller, aflată zilele acestea la Berlin, care la rândul ei se întreba unde „se ascunde” noul star la literaturii universale.

Doar Catarina Müller, mama Hertei, care are 84 de ani ÅŸi trăieÅŸte tot în Berlin, a fost de găsit pentru o declaraÅ£ie. „Sunt aÅŸa de mândră de ea ÅŸi mă bucur foarte mult că acum a reuÅŸit!”, a spus ea.

„Voiam ca Herta să rămână profesoară, ceea ce a ÅŸi fost la început. Profesia de scriitoare nu mi s-a părut atât de bună. E frumos pentru ea, dar mie, ca mamă, mi-ar fi plăcut să petreacă mai mult timp cu mine”, spune ea.

„Românii nu vor să audă că nu a existat o RevoluÅ£ie”

În câteva cuvinte adresate jurnaliÅŸtilor de la prestigiosul cotidian german „Sueddeutsche Zeitung” joi, după conferinÅ£a de presă, Müller a vorbit încă o dată despre relaÅ£ia tensionată cu România, Å£ară în care s-a născut, dar în care nu este bine văzută, pentru că spune lucrurilor pe nume.

„CorupÅ£ia e peste tot, iar asta se întâmplă pentru că fosta nomenclatură, precum ÅŸi celelalte părÅ£i ale aparatului de stat de atunci, ÅŸi-au împărÅ£it Å£ara. Acum totul este privat, dar exact în acest fel. Ei se cunosc între ei ÅŸi se deservesc reciproc. FuncÅ£ionează atât de bine acest sistem, încât nici nu-mi pot imagina cum ÅŸi prin ce s-ar putea schimba această stare de fapt. Iar situaÅ£ia este atât de stabilă, încât pare una firească. Românii nu vor să audă asta. De altfel, românii nu vor să audă nici că nu a existat nicio revoluÅ£ie”, a spus noua laureată a Premiului Nobel pentru Literatură, citată de „Sueddeutsche Zeitung” .

„Am plecat prea târziu, eram de mult dărâmată”

Nici felul în care românii (probabil scriitoarea se referea la intelectualii români) reacÅ£ionează la aspectele pe care ea le acuză nu pare îndreptăţit în ochii autoarei.

„Mereu se fac asemenea remarci, mai toÅ£i spun că nu înÅ£eleg nimic din toate acestea, că eu am plecat din România ÅŸi că din cauza asta ar trebui să îmi Å£in gura. Nu vor să vorbesc Å£ara de rău ÅŸi mă acuză că o fac”, continuă Müller. „Åži aici, în Germania, patria este acel ceva pe care nu-l suportăm, dar care nu îl lasă pe om total liber, se Å£ine, totuÅŸi, de el. În România, însă, se vrea doar un singur lucru. BineînÅ£eles ÅŸi minoritatea germană vrea la fel, ea vrea doar literatură despre patrie, patriotică, chiar dacă trăiesc aici, în Germania. Cu cât trăiesc mai mult aici, cu atât devine mai important vechiul mecanism, cu atât mai mult va fi deformat ceea ce a fost. Tot ce a fost, a fost frumos. De la distanţă devine totul roz bonbon”, spune autoarea.

„După aceea nu mi-am mai făcut atâtea gânduri, nu gânduri sentimentale, ÅŸtiam de ce am plecat. Au existat cauze, iar eu nu am reuÅŸit să cred, nici retrospectiv, că a fost o nenorocire. A fost un noroc să plec de acolo. Am plecat mult prea târziu, eram deja de prea mult timp dărâmată. Asta a fost problema ÅŸi nu că am plecat”, spune Müller care a părăsit România la 30 de ani, în 1987, stabilindu-se în Berlinul de Vest.

CRITICI

Ultimul roman, cartea lunii în Germania

Traian Danciu, din Berlin

Ultimul roman al Hertei Müller, „Atemschaukel” (o traducere posibilă ar fi „Leagănul RespiraÅ£iei”), apărut pe piaţă în urmă cu două luni, a jucat, după părerea multor critici literari, un rol important în decizia Comitetului Nobel.

„Atemschaukel”, încă nepublicat în limba română, este considerat, de cea mai mare parte a criticii germane, drept „o operă a secolului”, iar presa se întrecea deja, în avanpremiera apariÅ£iei sale, în cuvinte de apreciere.

Romanul, declarat „cartea lunii septembrie”, a fost nominalizat ÅŸi la unul dintre cele mai importante premii germane, Deutschen Buchandelspreis, care va fi decernat săptămâ na viitoare, la Târgul de Carte de la Frankfurt.

Autoarea, distinsă a cum cu cel mai important premiu literar din lume, nu va mai avea nevoie de cel german pentru a-ÅŸi asigura vânzările, distincÅ£ia fiind considerată în Germania drept un „garant” al succesului comercial.

Umbrele din lagăre

O parte a criticii vede în frumuseÅ£ea limbajului poetic singura posibilitate a autoarei de a descrie ororile din poveste, cu efectul de distanţă-apropiere necesar.

Romanul e construit din 64 de capitole ÅŸi renunţă la un fir epic în favoarea unor imagini care se leagă între ele, precum într-un album ale cărui exponate urmăresc aceaÅŸi tematică, repetând anumite motive.

În cazul cărÅ£ii acesteia sunt obsesii strămutate în cuvinte. Foamea, teama sau frigul, via Å£a unor oameni transformaÅ£i de lagărul de muncă în umbre care îÅŸi duc traiul inuman între amintirea unei vieÅ£i ÅŸi moarte.

Deportarea germanilor

Personajul principal al romanului, tânărul Leopold Auberg, născut la Sibiu, minoritar german ÅŸi homosexual, este deportat în trun lagăr de muncă din Ucraina împreună cu alÅ£i 500 de etnici germani, dar ÅŸi cu un român ÅŸi un evreu rătăciÅ£i printre cei pedepsiÅ£i pentru „culpă colectivă”.

Chiar dacă Leopold este o persoană fictivă, lagărele din păcate nu sunt ÅŸi nici deportările din rândurile populaÅ£iei germane din Ardeal ÅŸi Banat. ToÅ£i reprezentanÅ£ii minorităţii germane cu vârste cuprinse între 17 ÅŸi 45 de ani, femei ÅŸi bărbaÅ£i, au fost acuzaÅ£i de a fi colaborat, fără excepÅ£ii, cu trupele fasciste germane ÅŸi deportaÅ£i, în urma unui ordin venit din partea lui Stalin, la aÅŸanumita „muncă de reconstrucÅ£ie”, prin care ei trebuiau să-ÅŸi recupereze greÅŸeala faţă de victimele nazismului.

Românii au uitat în scurt timp că România însăşi a avut un regim fascist, că s-au făcut vinovaÅ£i de crime în timpul guvernării lui Ion Antonescu, executând ordinul sovietic începând cu 1945. Leopold povesteÅŸte din perspectiva lui de astăzi, cea a unui sexagenar, despre cele trăite sau „murite” în cei cinci ani de lagăr.

„Am simÅ£it frica”

Tema „represiunii colective” a preocupat-o pe Herta Müller toată viaÅ£a. După cum scrie chiar ea în postfaÅ£a cărÅ£ii.

„Åži mama mea a fost supusă la cinci ani de lagăr de muncă. Subiectul deportării a fost mereu un tabu, deoarece el amintea de trecutul fascist al României. Doar în familie ÅŸi cu cei de încredere, care fuseseră ÅŸi ei de portaÅ£i, s-a vorbit despre anii in ternării în lagăr. Åži atunci doar in sinuat. Aceste discuÅ£ii fugare mi-au însoÅ£it copilăria. Nu le-am înÅ£eles conÅ£inutul, dar am simÅ£it frica”, mărturiseÅŸte Müller.

În 2001, scriitoarea a început să înregistreze interviuri cu foÅŸti deportaÅ£i din satul său natal ÅŸi intenÅ£iona să scrie ÅŸi despre poetul Oskar Pastior, născut la Sibiu. Pastior s-a oferit să-i povestească amintirile sale ÅŸi să scrie cartea împreună.

FundaÅ£ia Robert Bosch a finanÅ£at o călătorie a celor doi autori în locurile unde s-au aflat lagărele de muncă silnică. Pastior a murit însă în 2006, iar Müller a decis să scrie singură cartea, folosindu- se de notiÅ£ele luate în timpul discuÅ£iilor cu Pastior.

ARHIVA CNSAS

Notele Securităţii

În 1987, anul în care Herta Muller decisese să emigreze în Germania împreună cu soÅ£ul ei, Richard Wagner, ÅŸi cu William Totok – toÅ£i activi în Aktionsgruppe Banat –, Securitatea pregătea un plan de acÅ£iune.

„CărÅ£ile dv. ar trebui arse ÅŸi dv. aruncată în închisoare. RămâneÅ£i unde sunteÅ£i, în Germania nu e loc pentru dv.”, scriau securiÅŸtii pe cărÅ£i poÅŸtale trimise Hertei Muller, aparent din partea unor bănăţeni emigraÅ£i.

Documentul, parte din dosarul de urmărire informativă scos din arhiva CNSAS în 2008, a fost postat de eseistul Wiliam Totok pe blogul său.

„Herta Muller a redactat ÅŸi prezentat lucrări tendenÅ£ioase, denaturând realităţile economice ÅŸi sociale din Å£ara noastră, mai ales din mediul rural, cât ÅŸi la adresa conducerii de partid”, scria un ofiÅ£er în 1983.

Securistul făcuse ÅŸi o cronică a romanului ei de debut „Niederungen” („Depresiuni”), cenzurat în 1982, cu concluzia: „Critică ÅŸi iar critică, o critică atât de distructivă, încât te întrebi ce rost au aceste texte??”. (Florentina Ciuverca)

VÂNZÄ‚RI

Efectul Nobel: începe bătălia în librării

Florentina Ciuverca

La câteva ore după ce secretarul Academiei Suedeze, Peter Englund, a pronunÅ£at numele Herta Müller, cărÅ£ile autoarei au început să dispară din librăriile din Germania.

În cele româneÅŸti, au apărut primii clienÅ£i cu întrebarea: „AveÅ£i cărÅ£i de Herta Müller? Orice”. Orice titlu, pentru că ÅŸi în Germania, ÅŸi în România numele pare să le spună la fel de puÅ£in cititorilor.

În Statele Unite, nedumerirea e totală: „Herta Who?” („Herta cine?”), titrează maliÅ£ios publicaÅ£ia „Entertainment Weekly”, în timp ce „The New York Times” precizează că doar patru dintre cărÅ£ile ei au fost traduse până acum în limba engleză.

Aproape de Dan Brown

Pe internet, vânzările au crescut într-un ritm uluitor. Ultima ei carte, „Atemschaukel”, nu se afla până ieri-dimineaţă, în pofida criticilor favorabile, printre primele 100 de cărÅ£i în topul vânzărilor pe portalul Amazon, însă în câteva ore a ajuns pe locul trei, fiind depăşită doar de autorii Dan Brown ÅŸi Frank Schaetzing.

Joi seara, după ce toate posturile ÅŸi ziarele din Germania ÅŸi, probabil, din întreaga lume menÅ£ionaseră numele scriitoarei din Banat, unul dintre crainicii ÅŸtirilor principale ale postului german ZDF a recunoscut că primul lucru pe care l-a făcut după anunÅ£ul Comitetului Nobel a fost să bată drumul până la prima librărie pentru o carte de Herta Müller. „Nu ÅŸtiam ce scrie”, a spus crainicul.

Volume la 4,99 lei

În România, toate cărÅ£ile ei au fost publicate cu cel puÅ£in trei ani în urmă ÅŸi se găsesc cu greu în librării. Câteva exemplare rătăcite din „Animalul inimii” (2006), „Este sau nu este Ion” (2005), „Regele se-nclină ÅŸi ucide” (2005) - toate apărute la Polirom - sau „În coc locuieÅŸte o damă” (Vinea, 2005) s-au găsit prin librăriile din Å£ară la preÅ£ redus, de 4,99 lei.

PuÅ£ine ÅŸanse să dea cineva de un exemplar din volumul „Încă de pe atunci Vulpea era Vînătorul”, publicat de Univers în 1995.

„Imediat după aflarea veÅŸtii, lumea a început să întrebe în librării de Herta Müller. Amuzant e că nu întrebau de o anumită carte, ci de cărÅ£i, în general: «AveÅ£i cărÅ£i de Herta Müller?». MulÅ£i dintre cititorii români aud abia acum de ea”, spune Flaviu Pastor, manager de comunicare Diverta.

În magazinele Diverta ÅŸi CărtureÅŸti nu mai există niciun exemplar din cărÅ£ile ei, nici în depozite, nici în librării. „AÅŸteptăm o reeditare a cărÅ£ilor la Editura Polirom, pentru că sigur vor fi cereri”, a adăugat Alina Jijău, PR CărtureÅŸti.

La Timişoara, volumele la promoţie s-au epuizat imediat după anunţul Comitetului Nobel, iar cele noi comandate la Polirom vor reveni, brusc, la preţul iniţial.

„Azi-dimineaţă (n.r. - ieri) tocmai am comandat din fiecare titlu, însă, se pare, pe unul dintre ele nu-l mai au. Pe de altă parte, am aflat ÅŸi că, de acum, cărÅ£ile nu vor mai fi la ofertă, la 4,99 de lei bucata, ci revin la preÅ£ul cu care au intrat în vânzare la data publicării”, a declarat Sorin Răzvan Gîscă, managerul Librăriei Cartea de Nisip, din TimiÅŸoara. Astfel, „Animalul inimii” va costa 22,95 lei, iar „Este sau nu este Ion” - 32,95 de lei.

Sursa:  Traian Danciu - Evenimentul Zilei

Comments (0)

Subscribe to this comment's feed

Name

Email

Website

Title

Comment

smaller | bigger

Add Comment

Alte articole

• Marea Britanie ÅŸi România, printre ultimele într-un clasament al bunăstării tinerilor
• "The end of choice" - imnul turismului romanesc (VIDEO)
• Eurocandidatul PSD Marius Oprescu ademeneÅŸte cu bani tinere votante
• Un soft romanesc pentru mobile, premiat de Google
• Ce imn preferati pentru turismul romanesc?